abord laparoscopic

Patologia herniara

1 Iunie 2010

O hernie apare când o parte a organismului (de obicei intestinul subţire) protruzionează printr-un orificiu sau un punct slăbit într-o altă parte a organismului. Câteva tipuri de hernii pot afecta abdomenul: inghinala, femurală, ombilicala, hiatala şi incizională. O hernie hiatală este protruzia unei părţi din stomac prin orificiul esofagian (hiatusul esofagian) al diafragmului. Oamenii tind să asocieze apariţia herniilor cu ridicarea de greutăţi, dar de fapt herniile nu au nici o cauză aparentă şi ele pot fi chiar şi congenitale.

HERNIA INGHINALĂ
Ce este? La bărbaţi, hernia apare de obicei la nivelul zonei inghinale, regiunea unde cordonul spermatic şi vasele de sânge testiculare părăsesc cavitatea abdominală mergând către scrot. Zona prin care aceste structuri trec prin muşchii abdominali se numeşte canal inghinal. Când o ansă intestinală părăseşte abdomenul împreună cu cordonul spermatic, avem de-a face cu o hernie inghinala indirectă. O umflătură direct prin peretele abdominal în această zonă se numeşte hernie inghinala directă. Atât hernia inghinala directă cât şi cea indirectă sunt responsabile de 4 din 5 hernii la bărbaţi. Mai puţin frecvent, hernia inghinala poate să apară şi la femei, la locul unde ţesutul conjunctiv care susţine uterul părăseşte abdomenul pentru a se uni cu ţesutul de lângă deschiderea vaginala. Semnele şi simptomele herniei inghinale constau în disconfort în timp ce vă aplecaţi sau ridicaţi ceva şi o umflătura dură în zonă inghinala. La bărbaţi, protruzia intestinală ajunge în scrot, provocând durere şi umflarea scrotului.
Diagnostic. De obicei un doctor poate diagnostica o hernie inghinală prin examenul fizic. Majoritatea herniilor determina umflături importante adiacente osului pubian. Multe hernii minore sunt detectate în timpul examenului fizic de rutină.
Cât de gravă este o hernie inghinală? O hernie care nu poate fi readusa în abdomen prin aplicarea unei presiuni uşoare poate fi prinsă (încarcerată). Fără tratament, hernia se poate strangula şi poate opri aportul de sânge către intestin. Acest lucru poate determină cangrenă unei porţiuni intestinale, o complicaţie ameninţătoare de viaţă care necesită tratament chirurgical imediat. Dacă proeminenţa este însoţită de greaţă şi vărsături, hernia poate deveni obstruată sau strangulată.
Tratament. Cel mai bun tratament pentru o hernie inghinala care produce semne şi simptome este o operaţie prin care intestinul este împins înapoi în abdomen şi musculatura slăbită a peretelui abdominal este cusută. Acest lucru se numeşte herniorafie. În anumite cazuri medicul poate alege să facă o hernioplastie, lucru care implică utilizarea unei proteze pentru a întări zonă slăbită. Acest tip de chirurgie poate fi aplicat folosind o tehnică minim invazivă denumită laparoscopie, în timpul căreia câteva mici incizii sunt făcute în abdomen în locul unei incizii mai mari. Acest tip de chirurgie reduce simptomele ca durerea secundară operaţiei şi grăbeşte vindecarea. Purtarea unui bandaj suspensor nu este o soluţie pe termen lung pentru hernie. Totuşi, medicul vă poate sugera să o purtaţi înainte de operaţie pentru a împiedica agravarea herniei.

HERNIA FEMURALĂ
Hernia femurală se formează în canalul care asigură trecerea principalelor vase de sânge, arteră şi venă femurală, către coapsă. Aceasta hernie produce o umflătură care este de obicei ceva mai jos decât locul unde apare de obicei cea din hernia inghinala. Herniile femurale sunt mai frecvente la femei decât la bărbaţi şi acest tip de hernii sunt mai susceptibile la strangulare.

HERNIA OMBILICALĂ - În acest tip de hernie, o masă apare la nivelul buricului (ombilicului) datorită slăbirii peretelui abdominal din jurul acestuia. Unii copii nou-născuţi au hernie ombilicala. O parte din intestinele lor au rămas în afară cavităţii lor abdominale. Aceste hernii de obicei nu produc vreun semn sau simptom şi se pot rezolva singure. La adulţi, herniile ombilicale câteodată devin inflamate sau dureroase şi trebuie reparate.

abord clasic
HERNIA INCIZIONALĂ (EVENTRATIA)
Ce este? O incizie chirurgicală la nivelul peretelui abdominal poate conduce la o hernie incizională. Herniile incizionale au risc redus de complicaţii, deşi în timp porţiuni din intestinul dumneavoastră pot protruziona (proemina) pe la nivelul herniei şi pot provoca disconfort.

Tratament. Tratamentul chirurgical este tratamentul preferenţial pentru cele mai multe hernii abdominale, cu excepţia herniilor ombilicale la copii, care de obicei se corectează singure în 1-2 ani.

Tratamentul chirurgical al herniilor constă în reamplasarea intestinelor protruzionate în abdomen şi repararea chirurgicală a ţesutului slăbit sau rupt, pentru a preveni realunecarea intestinului. Operaţia poate fi amânată dacă sunteţi răcit şi tuşiţi, datorită faptului că presiunea abdominală din timpul tusei poate slăbi incizia înainte de a se vindeca cum trebuie.
Înainte de operaţie vi se vă face anestezie locală, spinală sau generală în funcţie de tipul şi severitatea herniei. O incizie mică este făcută în aria de herniere şi ţesutul herniat este reintrodus în cavitatea abdominală. Acest tip de chirurgie se numeşte hernio-rafie. Dacă intestinul herniat este strangulat şi cangrenat, acea porţiune din intestin va fi scoasă (rezecată) şi capetele sănătoase vor fi unite între ele. Operaţia se încheie prin repararea ţesutului peretelui abdominal. Chirurgul poate alege să întărească peretele abdominal plasând un petic sintetic peste ţesut pentru a împiedica protruzia ulterioară. Această operaţie se numeşte hernioplastie.
Câteodată, operaţia de reparare a herniei este realizată laparoscopic. în locul unei incizii mari la nivel abdominal, chirurgul face câteva incizii mici, de 2-3 cm lungime. Instrumente flexibile tubulare (laparoscopul), unul dintre ele având ataşată o cameră miniaturală, sunt introduse prin incizie, permiţându-i chirurgului să vadă în interiorul abdomenului şi să ghideze ansă protruzionată înapoi în locul ei, iar apoi să repare ţesutul slăbit şi muşchiul. Pentru că au fost făcute incizii mici, procedura duce la o recuperare mai rapidă decât chirurgia convenţională. Chirurgia herniilor este de obicei efectuată urmărind o externare cât mai rapidă. După operaţie, veţi fi rugat să vă mobilizaţi cât de repede puteţi, de obicei după primă zi. Un grad redus de inflamaţie este frecvent, dar mulţi oameni merg înapoi la lucru după câteva zile. Recuperarea poate dura 1-6 săptămâni, în funcţie de tipul de intervenţie chirurgicală pe care aţi suferit-o, de complicaţii şi de ocupaţia dumneavoastră. Medicul vă poate sfătui să vă restricţionaţi orice activitate, însă este indicat să evitaţi sporturile de contact şi ridicarea unor greutăţi mari, timp ce cel puţin 3 săptămâni, pentru a permite inciziei să se vindece cum trebuie. Dacă observaţi înroşire sau disconfort în jurul locului unde s-a efectuat incizia, mergeţi la medic. Poate fi un semn de infecţie.

Tehnicile chirurgicale adresate patologiei herniare sunt cele clasice, conventionale sau cela moderne sau laparoscopice. Indiferent de tipul de hernie, sunt anumite limitari ale procedeelor laparoscopice. Prima limitare este stadiul clinic al herniei care in cazul avansat, denumit pierderea dreptului de domiciliu sau in cazul vechimii mari a herniei determina prezenta aderentelor greu de disecat laparoscopic, deci un timp operator prelungit.

Pentru detalii suplimentare va rugam sa ne contactati aici - click.

Postat de catre Dr. Cosmin Nicolescu

 

 

isorenar

INFORMATII PACIENTI: